Voi sunteți lumină aprinsă în prag,
Ca zorii ce-alungă tăcerea din noapte;
Prin zâmbetul vostru, aduceți cu drag
Nădejde ce mângâie inimi și șoapte.

Când norii se strâng peste drum de necaz
Voi sunteți ca steaua ce arde senină;
Și chiar când furtuna ridică talaz
Aprindeți în suflet credință divină.

Cu mâini ce alină și șterg orice plâns
Voi sunteți alin pentru inima frântă;
Din lacrimi adesea un cântec de sus
Se naște în taină și pacea-l cuvântă.

Nu cereți cunună, nici slavă în drum
Ci dați ca izvorul ce curge-n tăcere;
Iar jertfele voastre, smerite și-acum
Ridică speranța din orice cădere.

De-aceea azi inimi cu drag vă rostesc
Cuvinte curate de sfântă cinstire;
Femei credincioase, ce mult prețuiesc
Că sunteți în lume izvor de iubire.

Iar Domnul să verse lumină și har
Peste-a voastră trudă smerită și bună;
Și viața să fie, din dar peste dar,
Un cântec de pace și dulce cunună.

Dany Căpătan